poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3132 .



S-a intimplat la Turda
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Eliora ]

2004-11-10  |     | 




S-a intimplat la Turda …


Vara lui ’78 nu mai voia sa se termine…
De mult ar fi trebuit sa se instaleze ploile , aducind cu ele noroiul care strica cheful oamenilor , dar toamna se lasa asteptata ; ca o fata mare .
De fapt nimeni nu o astepta , ba mai mult de atit , fiecare isi facea planuri sa apuce cit mai mult din acea vara prelungita …
Traian, proaspat transferat la santierul din Turda nu cunostea pe nimeni . Fusese un transfer de forta majora ; era transferat disciplinar .
Ce facuse ? Calcase in strechini …
Inainte , lucrase pe santierul unei hidrocentrale departe la izvoarele Crisului Mic unde cea mai apropiata asezare umana era la zeci de kilometri. Proaspetii ingineri repartizati de curind , nu-si gaseau locul . Planurile de la facultate nu se prea potriveau cu cele din … productie .
Cel mai grav era sfirsitul de saptamina , cind perspectiva unui drum lung , dus-intors care te dadea gata ; nu le prea suridea , si atunci unica varianta de distractie “ la fata locului “ era cheful de pomina la care se participa la gramada si unde se bea in nestire .
La astfel de petreceri apareau si citeva fete din impejurimi , nu cine stie ce , dar la inghesuiala nu se cunoaste ….
Una nu se pazise , sau o facuse dinadins ca sa poata prinde un inginer orisicit lucrurile se incurcasera si dosarul a incaput pe mina militiei . Tot ce dorea de fapt comisia era sa gaseasca un tata pentru viitorul fiu al patriei care-si anuntase venirea .
Ce caraghiosi erau care mai de care cautindu-si alibiuri unul mai incredibil decit celalalt .Pacat ca nu au putut fi filmati “inainte si dupa ancheta” ; ar fi iesit un film pe cinste …
O pensie alimentara nu era la urma urmei o chestie cu care sa te joci . Dintr-un salariu de inginer pirlit si incepator nu ramineai nici macar cu mincarea ,si unde mai pui restul , si asta timp de 18 ani cei mai frumosi care te asteaptau . Si la urma urmei pentru ce ? pentru a gisca care si-a gresit socotelile ? Se va sti vreo data cine fusese tatal cel adevarat ?
Orisicit in Romania nimeni nu se ocupa cu cercetari genetice … Toate eforturile erau canalizate inspre gasirea unei victimei paterne bune de muls. Unicul Petrica rusinos ca o fata ( cum dracu nimerise la chef , el care nu se dadea scos din casa ) a recunoscut ;
“ Da , am fost cu toti ceilalti ! “
“Ai fost , plateste !” a incheiat anchetatorul scurt si in citeva minute era deja in autoturismul sau in drum spre Bucuresti .
Toti ceilalti impricinati au fost transferati disciplinar , toti in afara de Petrica care a ramas sa-si faca datoria.
Traian fusese transferat la Turda . Vechea cetate romana Potaissa era la circa 20.km de Cluj , orasul copilariei lui.




Primise o lucrare noua ; o fabrica de sticla , care conform planului urma sa fie pusa in functiune in mai putin de 6 luni de zile …un ideal imposibil ca toate idealurile .
Santierul era la citiva km de oras intr-o vale , unde in afara unor blocuri neterminate si a unei satre de tigani nu era absolut nimic.
Traian urma sa locuiasca in unica locuinta racordata temporar la un generator care facea un zgomot care te scotea din sarite . Pentru spalat avea undeva in curte o fintina veche cu galeata si cu jgheab de adapat vite .
Era prima lui dimineata la Turda , gol pina la briu Traian se spala sub ochii negri ai puilor de tigan care se zgiiau la el. O tigancusa , un copil slab si inca nedezvoltat , se apropie cu indrazneala .
“Da-mi un leu !”
“Pleaca de aici !” o alunga Traian fara prea multa convingere
.Fata nu se indeparta .
“Tu nu mergi la scoala ?” o intreba Traian
“Nu ! am terminat “ declara copila .
“Ce terminase ?” se intreba in sine Traian doua clase poate trei …
Era greu sa-I dai o virsta
“Cum te cheama ?”
“Penelopa “
Cu greu isi ascunse un zimbet . Prin ce minune ajunsese soata lui Ulise in satra de tigani ? Avea ochi frumosi Penelopa, negri si foarte stralucitori . Deodata , nici el nu-si dadea seama de ce scoase din buzunar 100 de lei …
“Du-te cumparati o rochie ! “
Penelopa se repezi la mina lui , smulse bancnota si o lua la fuga.
Ca la un semnal toti puradei sarira deodata …
“Da-mi si mie !” “Da-mi si mie !” …


Pe santier il astepta echipa de sapatori. Nou fiind nu cunostea pe nimeni … Se apropie de buldozerist ( statea rezemat de buldozer si fuma o maraseasca ) dadu mina si spuse
‘’ Hai sa incepem “
Pe santier nu exista ceremonialul prezentarilor , oameni te stiu de inginer dinainte .
Salahorii stateau rezemati de cazmale si lopeti . Desi era inca dimineata soarele era deja puternic . Nu-si pusese casca ( deci de la inceput incalca regulile de protectie a muncii ) dar zau ca nu avea nimic ce sa-I cada in cap .
Incerca sa-si refaca in minte stadiile lucrari precum fusese instruit dinainte “ TRUBUIE SCURTAT TOVARASI IN SASE LUNI AVEM OBLIGATIA SA PUNEM LUCRAREA IN FUNCTIONE … ”
Bineinteles tacuse stia la fel de bine ca si toti ceilalti ca lucrarea nu va fi gata .
Deodata un miros puternic de vin tamiios ii izbi narile.
“Ce-i asta ? “ il auzi pe buldozerist care deja sarise jos din cabina si avea mina virita pina la cot in ceva ce semana mai degraba a cacat ( consistenta ) dar mirosea imbatator.
Salahori se inghesuiau in jurul gropii sapate
“Are un miros pe cinste !”
“Te imbeti numai de la miros !” …
Traian nu stia care este sursa mirosului dar stia un lucru sigur ; ca trebuie anuntate autoritatile .
Cei de la judet se deplasara imediat la fata locului , unde aparura si citiva ziaristi locali , impreuna cu un tip mic chel si care se prezenta “ Ma numesc Ion Lazarescu si sint arheologul sef a judetului “ .
Bineinteles sapaturile au fost oprite. Cele 6 luni de teminare prezentau mult mai putin interes decit “IMPORTANTA DESCOPERIRE ARHEOLOGICA “.
“Aici a fost o importanta pivnita de vinuri poate chiar din vremea romanilor “
a fost explicatia cit se poate de docta a lui Lazarescu , in timp ce se departa cu “ EXPONATUL “ incarcat in masina pina la ultima picatura.
“Putem continua ?” intreba Traian in ultima clipa .
“Da , dar cu conditia ca mi se va raporta in cazul ca vor apare alte “EXPONATE “.


Soarele trecuse de orizont si muncitori asezati cu merindele de-acasa il indemnau pe Traian …
“ Poftiti de luati domnu’ inginer “ .
Traian isi aduse aminte ca nu imbucase nimic de ieri si instantaneu simti un gol in stomac.
“Trebuie sa ma inscriu la vreo cantina “isi spuse in gind .
“Miine continuam “ le spuse muncitorilor si iesi pe sosea sa apuce un tremp spre oras sa manince ceva.
Minca la un birt saracacios dar curat mai bau si o bere “cald a dracului , si cind te gindesti ca sintem deja in plina toamna … “
Sa mai stea , sa plece nu avea nimic de facut si nu cunostea pe nimeni… Se simti dintro-data gol ; gol pe dinauntru ; gol de trecut de prezent , de viitor …
Soarele disparea si orizontul rosu vestea o zi cu mult vint.
O porni agale prin praf spre casa … Era deja intuneric cind ajunse .
Nu departe , tiganii adunati in jurul unui foc coceau cartofi ( asta dupa miros ). Ochii obisnuiti deja cu intunericul descoperira siluieta subtiratica a Penelopei. Purta o rochie deshisa la culoare ( poate alba ? ) si era desculta ca toti ceilalti .
Din intuneric se apropie o umbra
“ Cit dai pe ea ? ”
In prima clipa nu intelese care era tranzactia , tipului i se desluseau in intuneric citiva dinti de metal care-i straluceau in lumina tigarii de la coltul gurii…
“ Ti-o dau c-am vazut ca-ti place da’ sa stii ca e nevinovata , nimeni nu s-a atins de ea , nici macar eu desi am dreptul ca sint tata legitim ! “
Simti ca stomacul i se intoarce pe dos .
“Stiu ca acolo ai avut necazuri cu o fata “
“ A da! “ uitase ca zvonurile te depasesc fara nici un drept de dezmintire .
“ Cu Pene a mea n-ai grija de nici un fel , e curata ca lacrima si nici nu-ti cer mult , dar am multe datorii , stii familie grea “ ….
De departe fata ii privea cu sclipiri in ochi … “ Oare stia de vinzare ? .Probabil ca da ; si daca nu de data asta , va fi vinduta data viitoare unui client mai putin sensibil la comertul cu carne vie .”
“ Lasa-ma sa ma mai gindesc “ se retrase Traian in vizuina lui.


A doua zi dupa amiaz avea fixata o sedinta de partid .
Sedinta decurgea oarecum monoton , fusesera citeva luari de cuvint , angajamente … dar aerul imbicsit de fum de tigara , impreuna cu mirosul de picioare nespalate pe fundalul calduri il dadusera gata ; si atipise pe scaun.
Se trezi tocmai cind cineva care isi lua angajamente de depasire a planului … de fapt il trezisera cele citeva aplauze din sala …si apoi , ca din senin cineva complet necunoscut incepu sa vorbeasca despre el, Traian , vorbind la persoana a treia singular cu o ura vadita care-i produse scirba. Se scula in picioare , se simtea ca un elev scos in fata clasei pentru a fi pedepsit , si arunca o privire circulara in sala . Hotarit nu cunostea pe nimeni , nici macar din vedere…
Cel ce-i strigase numele probabil UN-TRIMIS-DE-LA-CENTRU
continua sa-l critice pe o chestie cu care cei de fata nu aveau nici un fel de legatura … Nu nu se simtea umilit CRITICA – AJUTORUL – NOSTRU -IN-MUNCA … totul putea fi luata drept un teatru absurd…” Comportamentul Inginerului in societate … exemplul personal …etc. etc… “
In sfirsit sedinta lua sfirsit. La iesire citiva ii strinsera mina , devenise o personalitate .


Inaintea sedintei apucase sa imbuce ceva asa ca stomacul cel putin pina in prezent era in ordine .
“un film ?”
“ De unul singur si cine stie unde este vreun cinematograf , daca este unul ? “…
“ Sa mearga acasa !? “ isi aduse aminte de Penelopa se zimbi .
Pasii il dusera spre santier .Muncitorii plecasera de mult
“cind pisica nu-i acasa “ …
Groapa de ieri se mai adincise si devenise un fel de sant. “Pamint proaspat reavan “, gindi Traian si cobori in fundul gropi unde aroma vinului stravechi inca mai persista .
”Oare cine culesese ciorchinii de struguri , ce picioade de codane il calcasera in picioare sa-l tescuiasca …”
Se rezema usor de zidul proaspat sapat , aroma ii ametea gindurile , inchse ochii …
Visa sau totul era aivea … cineva ii daduse o lovitura puternica in crestet si in jur , auzea zgomot de sabii , iatagane , calaretii care navaleau si furau feciarele , dansuri de cheflii pina la pierderea tuturor simturilor , alti navalitori , alte sabii , robi dusi in lanturi grele la galere , turci ce se luptau cu iataganele ridicate in slavi , unguri cu brandenburguri pe tunici “ … si dintrodata o liniste adinca ca din mormint …

Parca se trezea , dar cind si cum adormise …
” Unde era ?” “ Ce se intimplase ? “
Era pe jos , in jur gramezi de pamint reavan .Soarele un glob rosu aprins se pregatea sa se ascunda dupa un deal .Isi pipai crestetul , nu , nu marmelada de ieri , ci propriul singe care deja apucase sa se inchege . Si nu simtea nici un fel de durere , ci mai degraba un fel de ameteala .
Se scula din tarina si-i lua un pic de timp sa se dezmeticeasca.
Ce se intimplase : Sprijinindu-se de zidul proaspat sapat si inca neintarit , o parte di zid alunecase , cu el cu tot … In gaura ce se formase din surparea zidului se vedea ceva ca o lada din lemn , in mare parte putrezit . Traian in cadere , daduse probabil cu capul de lada .
Traian elibera lada de pamintul care-l ascunsese cine stie de cind Traian ridica capacul deschizind lada .
Era clar de unde venise “zgomotul de lanturi , iatagane …
Mii de monezi de toate marimile se ingesuiau una in alta si vorbeau pe toate limbile … Uite asta trebuie sa fie romana dupa chip , asta pare bizantina , uite asta e o moneda de aur de la curtea unui rege Francez …Oare ce regina a avut profilul atit de fin ?
Baga mina adinc in istorie si simti fizic atingerea zecilor de miini care transmisera simbolul comertului al bogatiei al puterii .
Isi ridica cu greu comoara si porni cu pasi inceti spre locuinta sa.


Era deja intuneric cind ajunse acasa , pe drum tipenie de om , si nici tiganii nu se vedeau pe nicaieri .
Era bogat ; in sfirsit acum putea sa se gindeasca la un viitor … dar capul ii era ca de plumb.
Se culca asa cum era , imbracat , si adormi imediat.
Dimineata se scula devreme si se spala indelung la fintina .
“In primul rind are sa-si dea demisia , v-a gasi el un motiv … dar cel mai important lucru e sa nu afle nimeni altfel puscaria il maninca pe toata viata “ CA NU A DECLARAT “ .
Isi sapuni indelung fata gitul , bratele …
Nu departe de el auzi un uruit de caruta . Ochii ii erau plini de clabuci . Ii limpezi . Se uita in jur. Tiganii isi ridicasera satra si se indepartau . Ochii ii usturau de la sapun. Undeva intr-una din carute Penelopa statea pe o lada si-i zimbea. Caruta se indeparta tot mai tare si Traian isi dadu seama ca mai vazuse o data lada pe care statea Pene… era lada LUI lada cu monezile gasite deunazi …
Isi limpezi ochii cu si mai multa apa si se uita in zare unde caruta se facea tot mai mica …
Pe cer incepeau sa se iveasca norii de ploaie.













ă

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!